Vila Mandac... Mandria de odinioara a satenilor mei

Vila, care ocupa o suprafata de 16,4 hectare, se afla chiar pe mosia satului, la o departare de sase kilometri, la intersectia a doua sleahuri: Edinet-Soroca si Otaci-Balti. Conacul cu ansamblul de cladiri, un parc, o livada si cele sase lacuri au apartinut boierului de origine poloneza Kaetan Ohanowicz, fiind construit la sfarsitul sec. XIX, dupa proiectul cunoscutului arhitect Bernardazzi. Pana la reforma agrara din 1920, Ohanowicz stapanea o mosie de o mie de hectare. Pe langa conac locuiau peste o suta de familii de argati, formandu-se astfel catunul Vila, ce tinea de satul Mandac. La constructia conacului si sadirea parcului au lucrat mai multi mandaceni. Toma Holban, Stefan Cater, Simion Istrati, Ion Sotropa, Efim Dobanda, Ion Grau si alti consateni au mers pe meleaguri indepartate, aducand de acolo puieti de arbori de o rara frumusete. Patrimoniul dendrografic al parcului o alcatuiau 40 de specii de arbori si arbusti, dintre care circa 20 de plante exotice. In parc erau poienite mici de ienupar de Virginia, pin negru, artari, molizi, castani salbatici, palcuri de mesteceni. Din neamul coniferelor erau patru brazi ce se ridicau semet ca patru turnuri asupra celorlalti arbori din parc. In livada de dupa raulet se afla o alee de fagi, care forma un tunnel verde-intunecat, dupa care se insiruiau pe neobservate pomii de nuc negru, cu un miros specific. Aleea era lunga, de 80 de metri, si ducea spre cavoul familiei Ohanowicz. Lumea spune ca parcul a fost sadit in 1896, timp de 40 de zile. Boierul s-a grabit sa-l planteze pentru a-i face o surpriza amantei sale din Polonia, care urma sa soseasca in Basarabia, ca sa-i vada mosia. Conacul - cu doua niveluri, un beci din trei camere si o mansarda - are cinci intrari. Boierul, fiind foarte precaut, nu iesea niciodata pe usa pe care intra. O legenda spune ca din interiorul conacului exista o trecatoare subterana ce ducea pana in cavou. Se mai spune ca tunelul avea iesire spre fantana boierului. Fantana nu s-a pastrat, iar trecatoarea ramane, deocamdata, o enigma.